George Enescu
Marele Regis Pasquier, de la Conservatorul Nationa Superior de Muzica din Paris a fost la Bucuresti la o editie a Festivalului George Enescu,la Ateneul Roman, unde a obtinut Locul I la vioara si Marele Premiu George Enescu, iar intilnirea lui cu Romania compozitorului care i-a indrumat cariera l-a emotionat si l-a marcat, la fel precum faptul ca a urcat pe scena celebrului Ateneu, unde George Enescu a cantat de multe ori. George Enescu,pe care il cunoscuse personal la varsta copilariei,deoarece tatal sau,Pierre Pasquier,muzician si el,fiind prieten cu George Enescu l-a dus intr-o zi acasa la marele compozitor roman spre a fi audiat de acesta.
Enescu era deja bolnav,dar a acceptat sa ne primeasca.M-a ascultat,s-a ridicat de pe scaun,m-a mangaiat pe cap.
La numai cativa ani dupa ce a fost audiat de George Enescu care ia dat apoi sfaturi si lectii,copilul Regis Pasquire avea sa optina la varsta de 12 ani in 1958 premiul I la vioara al CNSMP.
Iar numai 2 ani mai tarziu era invitat sa dea concerte la New York,unde avea sa intalneasca pe marii muzicieni ai secolului xx:David Oistrah,Isaac Stern,Nadia Boulanger,Pierre Fournier.Se adevereste ceea ce George Enescu ii Spusese:ca va pasi pe urmele unui alt baiat de mare talent de care George Enescu se ocupase: Yehudi Menuhin.
Regis Pasquier a fost multi ani solist al orchestrei nationale a Frantei si canta pe o vioara Guarnieri ce fusese fabricata in 1734 ( ca si George Enescu, a carui vioara Guarnieri fusese fabricata la Cremona in 1731).In repertoriul sau,Regis Pasquier includea si sonate pentru vioara de George Enescu.
Ce se intampla cu Enescu revolta cercurile muzicale ale "Parisului".
Desigur,atunci cand a fost acasa la Paris la marele compozitor roman (in arondismentul IX,pe 26-28 rue de Clichy,etajul 1,Regis Pasquier avea doar 9 ani,dar isi aminteste si acum ce discutau cei din jurul sau. Marele si distinsul violonist francez,profesorul Regis,muzicienii din Paris care cunosteau situatia familiala tragica si penibila a marelui compozitor roman,supliciul pe care acesta il indura stoic in compania sotiei sale Maruca de peste 15 ani,de la casatoria lor din 1939 si care nu s-a sfarsit decat la moartea lui Enescu,in 1955.
Dupa casatorie,ea nu a acceptat sa fie numita "doamna Enescu" ci "Altetea Sa Printesa Cantacuzino".N-a fost langa Enescu nici macar cand accesta s-a stins in noaptea de 3 spre 4 mai 1955 in camera sa de hotel,fara nici o lumanare.
Maruca Cantacuzino fusese doamna de companie a Reginei Maria a Romaniei si pretindea ca este printesa “pur-singe” desi fusese doar prin alianta, ca urmare a casatoriei sale precedente, la virsta de 18 de ani, cu bogatul print Mihail (Misu) Cantacuzino, primar al Bucurestilor si ministru de Justitie, care avea in capitala “Palatul cu lei” de pe Calea Victoriei.
Numai in urma acestei casatorii cu printul a ajuns Maruca descendenta unei familii,aflata la apus,de boieri dintr-o provincie moldoveneasca,la grupul elitist al marilor figuri aristocrate ale vremii.Iar pentru a-si pastra acest statut,ea a preferat sa inchida ochii la amorurile extraconjugale ale pritului,unul petrecandu-se chiar cu sora ei,Nelly.
In treacat fie amintit ca desi ea insasi incepuse relatia cu Enescu inca din timpul casatoriei cu printul Misu Cantacuzino,dupa moartea acestuia(intr-un accident de masina),a preferat sa nu-si oficializeze relatia extraconjugala ci sa isi acorde ragaz (si) pentru relatia cu filozoful Nae Ionescu,mai tanar ca ea cu 13 ani,casatorit dar separat de sotie(un triunghi amoros )despre care a curs multa cerneala nu numai in perioada interbelica.
Foto: Maruca, Nae Ionescu si Cella Delavrancea Dupa 7 ani de relatie cu Maruca(chiar si in vila "Luminis" a lui Enescu de la Sinaia),Nae Ionescu a parasit-o pentru Cella Delavrancea(cotata atunci drept o incredibila pianista a epocii,iar mai tarziu si ca o talentata scriitoare).
Parasita,Maruca si-a dat foc,iar cei doi copii din casatoria cu Misu Cantacuzino,tot mai alarmati de sanatatea ei psihica au cerut o evaluare psihiatrica.
Maruca si-a revenit abia dupa doi ani,prin 1935.In tot acest timp Enescu i-a fost
alaturi.In 1937 cei doi s-au casatorit,una din domnisoarele de onoare fiind Cella Delavrancea.De altfel,Maruca era o femeie pe care contemporanii o caracterizau ca bizara, snoaba si sclifosita,aroganta,vanitoasa dar
si excentrica(se trezea "dimineata" pe la orele 11:00 si la amiaza lua micul dejun).Iar daca cineva cerea la telefon sa vorbeasca cu "doamna Enescu"nici macar nu raspundea;dar daca cerea cu "Altetea sa Printesa Cantacuzino",ei da, atunci raspundea imediat.
Lui Enescu ii era si frica de ea si facea supus tot ce ii cerea,ii satisfacea toate mofturile,iar cand aveau musafiri ea nu mergea niciodata sa deschida usa,ci il trimetea pe el.Enescu deschidea usa si chiar inainte ca musafirii sa intre in casa,ii ruga sa se adreseze Marucai numai cu titlul de "Alteta",ca numai asa ii placea ei.Or,Maruca nu a fost niciodata o adevarata "pur sange" si "Alteta Sa",deoarece nu se nascuse printesa,ci era fica unor boieri din Tescani,jud.Bacau si se numea Maria Rosetti-Tescanu.
Maruca iubea luxul si petrecerile mondene,
iar pentru asta trebuiau bani, trebuiau bani multi.De aceea ii cerea lui Enescu sa dea cat mai multe concerte,lectii,conferinte,cursuri de Master Class,etc.chiar si in ultimii ani ai vietii cand sanatatea era subreda.
Desii cunostea bine starea sanatatii sotului ei,pretentiile nu s-au oprit caci ei niciodata nu ii ajungeau banii,voia din ce in ce mai multi.
iar pentru asta trebuiau bani, trebuiau bani multi.De aceea ii cerea lui Enescu sa dea cat mai multe concerte,lectii,conferinte,cursuri de Master Class,etc.chiar si in ultimii ani ai vietii cand sanatatea era subreda.
Desii cunostea bine starea sanatatii sotului ei,pretentiile nu s-au oprit caci ei niciodata nu ii ajungeau banii,voia din ce in ce mai multi.
De altfel George Enescu i-a martrisit preotului Vasile Hateganu de la New-York: "Am ajuns la mila oricui,plin de datorii",sant cersetor in lume.Cum in ultimii ani de viata nu mai putea canta la vioara,din cauza spondilozei care ii afecta grav coloana vertebrala,atunci mergea sa dirijeze orchestre.
Toata lumea muzicala din Paris era la curent de drama si de exploatarea pe care bietul Enescu o traia langa despotica sotie ,dar nimeni nu putea face nimic,unii chiar se intrebau daca nu cumva Maestrul si-a ratacit mintile si ii place suferinta,de sta subjugat de acea femeie.
Maruca nu aducea nici un ban in casa,dar ii reprosa neincetat lui Enescu starea materiala precara a familiei si faptul ca locuiau in 2 camere mici,aveau baie dar nu si bucatarie, iar pt.ea vizitatorii erau interesati numai daca Enescu putea sa le ofere ceva bani.
Ceea ce se intampla cu Enescu era inacceptabil si "incredibil si ii revolta pe toti cei din cercurile muzicale ale Parisului,mi-a povestit cu durere si cu revolta in glas profesorul Regis Pasquire,si toata aceasta drama este inca proaspata in memoria parizienilor,care il iubesc pe Enescu chiar si acum,la 58 de ani de la moartea sa".
Numai ca pe malurile Dimbovitei s-a preferat o istorie de dragoste romantata si frmoasa a Marucai pt.Enescu,in timp ce francezii, martori ai anilor petrecuti de cei 2 pe malurile Senei,erau mai obiectivi
Numai ca pe malurile Dimbovitei s-a preferat o istorie de dragoste romantata si frmoasa a Marucai pt.Enescu,in timp ce francezii, martori ai anilor petrecuti de cei 2 pe malurile Senei,erau mai obiectivi
Si poate cea mai flagranta si mai cinica dovada de indiferenta cu care ea la tratat pe marele muzician a fost afirmatia pe care a facut-o in ulimele luni de viata ale acestuia,paralizat pe jumatate inca din vara anului 1954 ,ca urmare a celui de al 2-lea accident vascular cerebral(primul fusese in 1950)
Declarand ca nu mai poate sa-l tina acasa pe Enescu,pe motiv ca ea nu este nici bucatareasca(nestiind sa gateasca) si nici infirmiera( ca sa il ingrijeasca),l-a mutat la Hotelul Atala din Paris,la etajul 4,camera 40-un hotel pe langa Champs-Elysee (rue Chateaubriand nr.10),cu 48 de camere de 4 stele ce apartinea unui proprietar roman,pe nume Florescu.
De altfel,ultima fotografie a lui George Enescu nu este cu Maruca ci cu cainele sau Mutzerli,ramas credincios- si Mozart a fost condus la groapa comuna a saracilor din Viena tot numai cu cainele sau...
Slujba de inmormantare a lui George Enescu a avut loc la Biserica Ortodoxa Romana"Sf.Mihail si Gavril" din Cartierul latin din Paris(rue Jean de Beuvais)
Maruca a refuzat sa fie prezenta la parastasul de 40 de zile tinut tot la biserica amintita,sub pretextul ca acolo se face politica...
Ulterior,"Altetea Sa"a plecat in Elvetia,pe malul lacului Leman din orasul Vevey,locuind intr-un luxos hotel de 5 stele(Hotel des Trois Couronnes,pe rue d'Italie).
Nu a avut bani ca George Enescu sa isi traiasca decent ultimele luni de viata,dar a avut bani ca ea sa isi petreaca anii de dupa moartea lui Enescu,intr-unul din cele mai luxoase hoteluri din Elvetia(astazi o camera costa cam 10,000$ pe luna).A mai trait 13 ani,murind la varsta de 90 ani.
Agenti comunisti romani condusi de Corneliu Bediteanu au incercat sa rapeasca trupul neinsufletit al lui Enescu pt.a-l aduce in Romania,pretextand "patrimoniul national",dar au fost arestati de serviciile politiei secrete franceze si expulzati din Franta a 2-zi.
Mormantul lui George Enescu este in cimitirul Pere Lachaise din Paris,in stanga celui al compozitorului Georges Bizet.
Pe piatra sa funerara,literele sterse de vreme abia se mai descifreaza :
"George Enesco,Compositeur,Membre de l'Institut.Comandeur de la LegionD'Honneur.1881-1955″.
Poate ca guvernul Romaniei,prin Ambasada sa din Paris,va face efortul de a reface piatra de mormant a celui mai mare muzician roman al tuturor timpurilor, care a adus atata stralucire tarii sale.
semnat de Prof. VANIA ATUDOREI la 15 Octombrie 2013
