FILE DE ALBUM.......

         

                     

      IN MEMORIAM,Iuliu Maniu

 S-a nascut in data de 8 ianuarie 1873 in Badacin - Salaj si a murit in 5 februarie 1953 in inchisoarea  Sighet

 

 Iuliu Maniu, alaturi de prietenul si colaboratorul sau publicist si advocat,Dr. Ioan C. Subtire

   

              Albumul DR.Ionel Victor Subtire cuprinde fotografii de la ultima intalnire  a taranistilor din Timis-Torontal cu liderul si marele om  politic  

                    Iuliu Maniu .

                                            27 Februarie 1944 -  str,C . Brancoveanu  25 

 

   Dr.Subtire  Ionel (Titi) sarutat de Maniu

 "Noi nu voim sa devenim din oprimati oprimatori, din asupriti asupritori ! -   spunea Iuliu Maniu la 1 decembrie 1918      - Noi voim sa   intronam pe aceste plaiuri libertatea tuturor cetatenilor "  

                   

"Este adanc inradacinata in noi convingerea ca numai un regim de adevarata democratie ne poate intari tara si inalta neamul "

                       

 

               

                                

 

        

                

                  

                 

ALO CENTRALA ?.......INTAMPLARE ADEVARATA !

Nu stiu cine este autorul,  dar este atat de frumoasa povestea incat am zis ca merita sa va rupeti trei minute din viata si sa o cititi...

"  Alo, Centrala ? Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in timp ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului  si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". - "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta. - "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea. - "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit. - "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.. - "Nu " - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..." - "Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot. - "Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel " - spuse vocea. Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune. A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? " Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta." Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix? " - am intrebat-o. Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala " ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua. Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni ... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta,pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, Alo, Centrala, ca sa-si piarda atat timp cu un  baietel mic ca mine. Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta sa-mi continui studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de un timp. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala." Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? " ... O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum." Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma intreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea." "Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..." I-am spus cat de mult m-am gandit la ea de-a lungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally." M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii". Am intrebat de Sally. "Sinteti un prieten?" - m-a intrebat. "Da, un foarte vechi prieten... Wayne ..." "Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma." Inainte sa apuc sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." - i-am raspuns. "Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .    Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.     A cui viata ai atins-o astazi? "

Iubirea e tot ce dorim

                     

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.

Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...

Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!

In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...

IMI ESTI.....

" Imi eşti
o disperare mută.
Îmi eşti
o lacrimă tăcută.
Îmi eşti
un cântec fără glas.
Îmi eşti
şi iarba fără pas.
Îmi eşti
o umbră de ascuns.
Îmi eşti
doar soare în apus.
Îmi eşti
o stea de stins în nori.
Îmi eşti
şi patimă şi dor.
Îmi eşti
un gând fără cuvânt.
Îmi eşti
o creangă ruptă-n vânt.
Îmi eşti
chemare-n piatră seacă.
Îmi eşti
furtună-n strop de apă.
Îmi eşti
scrisoare nedeschisă.
Îmi eşti
o carte ce nu-i scrisă.
Îmi eşti
o margine de rând.
Îmi eşti
tristeţi şi necuvânt.                       
Împart,
în disperarea mea,
un fir de iarbă
dintr-o stea
ce-l ud
cu lacrimă de dor
purtată-n soare
de un nor.
Ascund
cuvânt în necuvânt,
scrisoarea o închid
cu vânt
şi scriu
în cartea mea din vis
un tainic rând purtat
de gând
spre valul dinspre
marea ta
şi locuiesc
în creanga mea.

             Chemarea-mi dintr-o piatră seacă
             se sparge într-un strop de apă."

                  

                                                     

Daca.....

    Dacă...


De poţi să nu-ţi pierzi capul,
când toţi în jurul tău                         

Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi nicio clipă încrederea în tine;

De poţi s-aşepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea,
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi,
Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;             

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,             
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării,
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi să-ţi vezi idealul distrus, şi din ruine
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere,
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere,
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;

Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă,
Şi numai cu străşnicia voinţei tale,
Să stea peste vreme aşa cum stă o stâncă;

De poţi vorbi mulţimii, fără să minţi,
De poţi sta lângă regi, fără a te-ngânfa,
De, nici amici, nici duşmani, nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;

Şi dacă poţi să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nicio filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul, cu bunurile-i toate
Şi, ceea ce-i mai mult chiar, să ştii, vei fi un OM!

Joseph Rudyard Kipling


 
/Poezia „Dacă” este considerată de mulți ca fiind una dintre cele mai frumoase poezii ale lumii, ea reprezentând un fel de Ghid pentru
cizelarea și șlefuirea ființei umane./