Titus Olariu Baritonul care a dus renumele Timișoarei peste hotare, persecutat de comuniști. Din ce motiv a renunțat la muzică.

  Titus Olariu

Născut la Făget în ianuarie 1896 în familia preotului Sebastian Olariu, protopop de Făget, şi înrudit prin mama sa cu preotul şi istoricul bănăţean Gheorghe Popovici, baritonul Titus Olariu (1896-1960) a fost, alături de tenorul Traian Grozăvescu, una dintre cele mai reprezentative şi îndrăgite personalităţi muzicale ale teatrului liric bănăţean şi nu numai. A făcut studiile gimnaziale la Lugoj şi la gimnaziul român greco-oriental din Braşov, unde a fost coleg de promoţie cu Lucian Blaga, D.D. Roşca, Coriolan Băran şi Andrei Oţetea.

 A început studii juridice la Budapesta şi le-a continuat la Oradea şi Cluj, unde a obţinut şi doctoratul, dar în paralel a studiat şi muzica, urmând sfatul compozitorului

 Gheorghe Dima, 

pe care l-a avut profesor. Încă din anii petrecuţi la Braşov s-a    făcut remarcată vocea sa de bariton,aceasta fiind apreciată chiar într-o cronică publicată în prestigioasa publicaţie „Gazeta Transilvaniei”. 

      Un prim popas in casa cu  Amintiri  de Neuitat

                         

 De la începutul anului 1925 a fost angajat solist al operei române din Cluj, unde debutul său a fost marcat de cronci extrem de favorabile,   Studii de canto la Viena Angajat ca secretar şi apoi ca director ad-interim la opera clujeană recent înfiinţată, a publicat într-o gazetă locală o cronică laudativă despre spectacolul inaugural „Aida”, cu mare succes de public. A petrecut sărbătorile Crăciunului din 1923 la Viena, în casa lui Traian Grozăvescu, alături de Filaret Barbu şi alţi membri ai societăţii „România Jună” şi, urmând sfatul deja celebrului tenor lugojean, a luat lecţii de canto cu profesorul Franz Steiner, care îl îndrumase şi pe Traian Grozăvescu pentru a-şi perfecţiona tehnica. Studiile intense făcute în acea perioadă aveau drept scop o audiţie la Volksoper, pentru a putea lua o decizie în privinţa viitoarei sale cariere. Progresele făcute cu multă muncă şi studiu au fost remarcabile şi, aşa cum spunea tânărul Filaret Barbu, dobândise „o voce de bariton dramatic, puternică, sonoră, frumos timbrată, stilizată de o şcoală ireproşabilă bine formată în toate registrele”. Dicţia şi jocul său au fost de asemenea apreciate în rolul de debut.  Pe lângă toate astea, un lirism ascuns il încurajează şi mai mult pentru ariile italiene. Ca solist al operei clujene a făcut un turneu cu mai multe spectacole la Cernăuţi, unde calităţile sale vocale şi interpretative au fost de asemenea apreciate.
 După ce a susţinut la Timişoara un recital de lieduri şi arii din opere, foarte preţuit de publicul care l-a ovaţionat îndelung, dar şi de presa locală care îi prevestea prestigiul de care avea să se bucure peste hotare, în toamna anului 1925 Titus Olariu pleca la Volksoper din Viena, cu care semnase un contract. S-a achitat cu brio de rolurile interpretate pe scena vieneză iar după audiţile de la Staatsoper din Viena şi Sächsische Staatstheater din Dresda a fost copleşit de laude, deşi era abia la începutul carierei sale şi încă nu avea un palmares foarte bogat. A semnat un angajament la teatrul liric din Dresda, unde personalitatea sa muzicală a făcut impresie.                     

Din ce motiv a renunțat la muzică.

Începând cu anul 1927, afectat de tragica şi prematura dispariţie a nasului si prietenului său Traian Grozăvescu,baritonul bănăţean a renunţat la scurta sa carieră muzicală în plină glorie şi s-a orientat spre politică.

                                                        Titus Olariu
                                 pictura  realizata de  contesa  Ilona Szecheny

Frumoasa corespondenta dintre contesa Ilona Szecheny si bariton . Ranit fiind  a primit gazduire si ingrijire alaturi de alti aviatori  la castelul contelui Szecheny

În timpul primului război mondial a fost ofiţer de aviaţie în armata austro-ungară iar apoi în cea română, fiind decorat de Regele Ferdinand cu ordinul „Coroana României cu Spade în Grad de Cavaler” cu panglică de „Virtutea Militară” pentru serviciile meritoase.                          
       Momente emotionante imortazlizate si pastrate cu piosenie

                           Presedinte al Curtii administrative din       

                                         Timisoara si Craiova . 

 În 1927 a devenit membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, a fost ales deputat, iar din toamna anului 1929 a fost secretar al biroului camerei deputaţilor, sub preşedinţia lui Ştefan Cicio-Pop. Din vara anului 1932 până în toamna anului 1933 a fost prefect al judeţului Severin, în decembrie 1932 implicându-se în organizarea ceremoniei reînhumării osemintelor lui Eftimie Murgu în cimitirul ortodox din Lugoj, după aducerea acestora de la Budapesta. Tot în 1933, a devenit membru de onoare al Societăţii Filarmonice din Lugoj. Între 1939 şi 1948 a fost magistrat, consilier şi preşedinte al Curţii Administrative Timişoara, fiind, în acelaşi timp, şi membru al reuniunii de cântări „Corala Banatului”. Împreună cu Sabin Drăgoi, a armonizat clopotele la noua biserică din Piaţa Operei, care va deveni catedrala mitropolitană.
      
              Deosebita corespondenta cu parintii,pastrata si astazi .

                                                           Cap de copil

Creatie a sculptorului Ion Irimescu,reprezentand-o  pe Santuzza  fiica baritonului

  

          Av.Cleopatra Santuzza Maria Olariu

   Daca as putea sa dau prieteniei noastre un nume, acela ar fi Amintiri de Neuitat 
         Iti multumesc Santuzza ca mi-ai  daruit cele mai frumoase amintiri pe care le voi pastra in  suflet toata viata .Esti prietena mea cea mai buna, tu nu te-ai oprit din a-mi

oferi tot ,chiar si in momentele in care eu nu  aveam nimic  de oferit. 

                                  

 Toti cei de aici si cei din alte lumi iti sunt azi alaturi, 
LA MULTI ANI !

Surse: Av. Santuzza Olariu,mi-a permis sa  fotografiez tablouri ,scrisori si documente daruidu-mi sertarul cu amintiri.
                        Constantin Tufan Stan cu minunata sa carte, Titus Olariu -Artistul  si epoca sa,Timisoara uitata