SONET

                                               

Pablo Neruda – Sonet XVII

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,

sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.

Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite

între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată

dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.

Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum

rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde

Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;

Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,

atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna.

                            

REAPRINDETI CANDELA

                

                                         ,,SUB CER DE- APRIL' ” 

                                       de Daniel Chiu

    Sub cerul limpede de-april

    Cuprins în joacă de copil

    Am mângâiat Un miel sprinţar

    Destinul mielului cel blând

    Şi-a doua zi, înspre amurg

    Văzui cum lacrimile curg

    Din ochii mielului sfios

    Pus sub cuţitul nemilos.

    Şi-am plâns mocnit 

    Sub cer de-april

    Pierduta lume de copil

    Eram un prunc când am aflat

    Că Domnul sângele şi-a dat

    Pe lemnul blestemat şi dur

    El, Mielul fără de cusur

    Şi-am mai aflat că în dureri

    Purta păcatele de ieri

    Zdrobiri şi patimi, suferinţi

    Vechi, moştenite din părinţi

    Îmi amintesc, eram copil

    Când mi s-a spus sub cer de                             april

    Că Mielul cel crucificat

    A treia zi a înviat

    Că s-a-nălţat la cer şi-i pus

    La dreapta Tatălui de sus

    De unde iarăşi va veni

    Când timpul se va împlini

    Şi-am plâns din nou

    De-acum voios

    Că sunt salvat întru Cristos 

   

    Că pot rămâne un copil

    Sub cerul veşnic de april .

   .