SONET

                                               

Pablo Neruda – Sonet XVII

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,

sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.

Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite

între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată

dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.

Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum

rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde

Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;

Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,

atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna.