Powered By Blogger

luni, 31 decembrie 2012

DA-MI LOCUL DOI

      Multumesc Anton Klein,  pentru permisiunea de-a posta pe blogul meu in pragul noului an, acest  inegalabil si divin poem..."Da-mi locul doi" ,este darul  tau cel mai de pret !
   

 

  Dă-mi locul doi                                                                   POET

                           ANTON KLEIN

Iubito, viaţa noastră-i vis şi fum           
Şi ne-am trăit iubiri după iubiri.          
Da-n prag de toamnă-avem acelaşi drum,      
Şi vreau să-avem aceleaşi amintiri.

Din viaţa ta, te rog, dă-mi locul doi
Pe primul - tu demult l-ai irosit…           
Dar uite îţi promit - vom fi doar noi        
În  anii ce rămas-au de trăit.  

Doar locul doi- te rog,nu cer prea mult  
Pe care-l vreau de azi- si  nu de ieri.    
Sa-ţi fiu eu umăr, reazem, să te-ascult
Doar toamne vreau!Pierdut-am primaveri

Dă-mi locul doi în viata ta - pe veci…
Să-ţi fiu şi sprijin şi iubire
Să-mi fii alături si să nu mai pleci
Nici dacă amintirea te blestemă ! 

Să-ţi fiu eu şansă şi să-ţi fiu noroc,
Iar lumea să se-mpartă doar la noi.
E toamnă, ştiu - piedut-am primul loc,
În viaţa ta - te rog, dă-mi locul doi.


 

             

IUBIREA VARSTA NU CUNOASTE.....


                                                                                 
                O viata fara iubire e pierderea timpului.

   Nu te intreba ce fel de iubire trebuie sa cauti,  spirituala,fizica, materiala.... 
       Iubirea nu are nevoie de nici un nume, categorie sau definitie!

                  

                           LA MULTI ANI 
          tuturor prietenilor mei !
          
      
       

duminică, 23 decembrie 2012

In asteptare lui Mos Craciun.....









Asta o fi masa de Craciun ???



                          

          



      
   Mos Craciun, nu am brad,nu am talent literar dar am simtul umorului prin care incerc  sa uit ceea ce nu am ....priveste ce frumos te astept......iti place?


joi, 13 decembrie 2012

Vlad Ţepeş - dragoste şi sânge




Vlad Ţepeş, tiranul vestit pentru cruzimea sa, a avut o mare iubire. Femeia care a reuşit să-i cucerească definitiv inima a fost Katharina Siegel, fiica unui ţesător din Corona (Brasov). 
     
Începutul
   Decembrie 1455. Era în apropierea Crăciunului, iar frumoasa Katharina se chinuia să târască la deal, prin zăpadă, o sanie mare, încărcată cu de-ale gurii pentru soldaţii aflaţi în Bastionul Ţesătorilor, pe o înălţime din Corona. Verişoarele şi fratele ei mai mic împingeau sania, Katharina trăgea. Când a văzut cum se căznea tânăra fată, Vlad, aflat lânga Bastion, a sărit imediat s-o ajute, spre surprinderea ofiţerilor care-l însoţeau. Katharina avea atunci 17 ani, Ţepeş - 35. Fetei i-a plăcut voievodul, a fost impresionată de gestul acestuia, dar încerca să se ţină departe de el, fiind speriată de faima sa. Ţepeş s-a îndrăgostit pe loc de Katharina şi a recurs la tot felul de strategii pentru a o seduce. Fosta profesoară de istorie Bertha-Diana Krauser, din Braşov, spune că, din momentul în care a vazut-o pe Katharina, Vlad "a uitat complet" de celelalte aventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighisoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu. Krauser a descoperit povestea de dragoste a lui Ţepeş într-o cronică transilvană şi în alte documente ale vremii.
La mănăstire
   Katharina s-a născut, conform documentelor găsite de Bertha Krauser, la 29 aprilie 1438. Tatăl ei, Thomas Siegel, era zunftmeister (staroste) al breslei ţesătorilor din Seilergrasse - Uliţa Funarilor, astăzi Str. Castelului din Braşov -  iar mama ei, Susanna, născută Fronius, provenea dintr-o familie din pătura mijlocie a cetăţii. Când Katharina era încă o copiliţă, casa tatălui său a fost mistuită de un incendiu. Rămaşi săraci, părinţii au trimis-o, în anul 1450, la Mănăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf. După cinci ani, văzând că era curtată de mulţi pretendenţi, părinţii s-au văzut nevoiţi să o scoată pe Katharina din mănăstire. Avea 17 ani. Au adus-o cu ei în casa unde locuiau după incendiu, imobilul Tartler, de pe Uliţa Alba (actuala Str. Poarta Schei nr. 14). Frumoasa cetăţii îşi purta părul blond după obiceiul săsesc, în lungi cozi împletite, iar ochii albaştri şi talia zveltă au fermecat mulţi bărbaţi din cetate, dar şi pe alţii, veniţi din Transilvania, din Ţara Bârsei ori din Flandra, spune istoricul Bertha Krauser.
Crize de gelozie
   Îndrăgostit de Katharina, Vlad trecea adesea pe lângă casa Tartler, unde codana ţesea într-o cameră de la parter. Pe Uliţa Alba a făcut voievodul primele crize de gelozie. Căutând-o acolo într-o seară, Ţepeş s-a supărat că nu era acasă şi a aşteptat-o până ce Katharina şi-a făcut apariţia, dintr-un gang, însoţită de verişoarele sale. Se zice că a întrebat-o de ce umblă aşa târziu pe stradă, iar fata a rupt-o la fugă pe gang. Ţepeş a prins-o şi a dat s-o sărute, moment în care a intervenit un preot ieşit să vadă cine face gălăgie. În întuneric, preotul n-a văzut chipul prinţului şi a sărit s-o scape pe Katharina din mâinile bărbatului care o ataca. Se pare că Ţepeş l-a rănit atunci pe preot cu sabia.
       Bertha Krauser povesteşte că Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta însă nici nu concepea să o împartă cu cineva. Dragostea pentru ea i-a strârnit crize de gelozie extremă, foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Când se afla la Corona, Vlad Ţepeş comanda la un depozit de stofe mătăsuri şi dantelă scumpe, aduse din Veneţia şi Flandra, din care i se croiau Katharinei cele mai luxoase rochii din cetate.
I-au tăiat cosiţele
   În ultima zi a lui aprilie 1459, Vlad a tras în ţeapă un grup de negustori din cetatea Coronei, pe care-i bănuia de multe intrigi. În timpul carnajului, la urechile lui Ţepeş a ajuns o veste care l-a înfuriat cumplit: nevestele negustorilor atacaseră familia Siegel, o bătuseră pe Katharina, care aştepta al doilea copil, şi o puseseră la Stâlpul Infamiei (în actuala Piaţă a Sfatului din Brasov) şi-i tăiaseră cozile cu care se mândrea atât de mult. Atunci, Ţepeş a ameninţat că dă foc întregii cetăţi dacă i se va mai face vreun rău Katharinei şi familiei sale. Ca s-o scape pe femeia iubită, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau a fi omorâţi.
         Legenda spune că Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei. O păstra pe o pernuţă, într-un dulap. 
Pasiune şi cruzime 
        Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad,  guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti. Frenologii şi psihologii care au analizat faptele lui Ţepeş au ajuns la concluzia că sângerosul voievod făcuse o pasiune bolnavă pentru Katharina, pasiune ce a dus, în final, la naşterea mitului Ţepeş, susţine Krauser. Când în anul 1456 a primit de la Ioan Corvin de Hunyadi ordinul de a trece munţii pentru a ocupa tronul Valahiei, la care râvnea de peste 10 ani, Vlad devenise posomorât şi arţăgos. Presimţea că fata pe care o iubea de un an nu-l va urma în cetatea Târgoviştei, fiind foarte legată de locurile natale. Relatările unor oameni din anturajul lui Ţapeş, citate de istoricul Krauser, dezvăluie faptul că refuzul fetei l-a marcat puternic pe voievod. În aşa măsură încât actele sale pline de cruzime asupra românilor din Valahia au fost puse pe seama frustrărilor, geloziei şi furiei pe care o resimţea Vlad  departe de Katharina.



SURSA:
"Marea iubire a unui sângeros voievod", de Tatiana Dabija, publicat în Jurnalul Naţional din 07.06.2004

marți, 11 decembrie 2012

Sufletul pereche

Sufletul pereche



“Oamenii poartă în inima, în sufletul lor, imaginea fiinţei pe care o caută, pe care au nevoie să o iubească.
Ei şi-o imaginează într-o manieră mai mult sau mai puţin confuză, iar atunci când întâlnesc în viaţă nişte bărbaţi şi femei cu care intră în contact, ei îi compară în mod inconştient cu această imagine ascunsă în sinea lor.
Această imagine ideală care există în mintea fiecărui bărbat, a fiecărei femei, este cea a sufletului pereche.
Analizaţi-vă şi veţi constata că, în toate împrejurările vieţii, atracţiile şi repulsiile ce le manifestaţi în faţa fiinţelor au la origine un model pe care îl purtaţi în profunzimile sufletului vostru şi cu care le comparaţi.”

Omraam Mikhaël Aďvanhov





sâmbătă, 8 decembrie 2012

Timpul....



Timpul ....!!!!???  
  
Nimic  mai  efemer    ca   el ...!   Ireversibil   si  de  neinlocuit....Nu-l  poti  opri , nu-l  poti  conserva....  Cu  fiecare  secunda  care  se  scurge  ...iti  dai  seama  ca iti  imputineaza  nisipul  din  clepsidra...  Esti  stapan  pe  clipa    !!  Si-atat...!   Ce-a  trecut  este  istorie...ce  va  fi  , poate  sa  nu fie..!!    Dramuieste-ti  clipele  ca  pe  cel  mai    de  pret   ,,chilipir"....!!! 





joi, 6 decembrie 2012

Magazinul meu de vise....Stefan Iordache


               
                
    
                                         
                                        Cand in schimbul unui vis primeam un zambet
                                        Din acel suras mai plamadeam un vis
                                        Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit
                                        Sau poate numai eu am obosit un pic
                                        Am trait atata vreme doar din vise
                                        Le-adunam in inima si le vindeam
                                        Le vindeam mereu pe o nimica toata
                                        Dar in sinea mea ce mult ma bucuram

                                        Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
                                        Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
                                        Plec cu gandul nu stiu inca
                                        In Apus sau in Orient
                                        Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client

                                        Eu gaseam adeseori intr-o privire
                                        Care se insenina cand povestea
                                        Bucuria de a merge mai departe
                                        Si-alte vise altor inimi le vindeam
                                        Le dadeam pe cate-o strangere de mana
                                        Si visam sa fac un om fericit
                                        Insa lumea s-a schimbat
                                        Si azi se vand numai pe bani

                                        si vise si iubiri si suflete si ani...



"Destinul si-l face omul cu mana lui... Orice om isi doreste sa daruiasca cuiva totul... dragoste, credinta, fidelitate. Ce îi face pe oameni sa se ascunda în tacere? De ce fug, de ce se ascund de iubire? Uneori nelinistile singuratatii te pot impinge spre greseli pe care daca ar fi existat comunicare, nu le-ai fi facut... Daca nu esti destul de puternic te vei prabusi in tine insuti, ucis de refuzul celor din jurul tau...care uneori...prea preocupati de propria lor persoana, te arunca la marginea prapastiei si daca se intampla sa cazi, nimeni nu-si va mai aminti de tine. Fiecare om isi traieste drama singur... important este ca din dragoste sa pastrezi focul si sa ingropi cenusa.''

miercuri, 5 decembrie 2012

Repetabila scrisoare



"Repetabila scrisoare"


Am adormit
cu gândul la fereastră                                                            
unde-am lăsat
doar gheata mea de suflet                                                      
spre o poveste cu "a fost odată"
un Moş bătrân, ce tainic,
fără chip,
ne aducea,în miezul cel de noapte,
un vis cuminte agăţat în plic.

I-am scris mereu, ani după ani,
de-a rândul...
Nu i-am cerut
decât, din toate,-un strop:
Moş Nicolae, adu-mi altă soartă
şi lasă-mi în ghetuţă
şi noroc.

Moş bun, cu lacrima,
te rog...
Mi-am lustruit cu sârg
ghetuţa schioapă
din sufletul
ce la vedere-l port.
I-am pus şi o lumină, lumânare,
ca drumul să nu-l rătăceşti...
Te rog, nu mai zbura
peste fereastra mea,

gheata-i acolo,
către geana ta. Atena-Mariana Zară, Bacău, 28 noiembrie 2008