Dă-mi locul doi POET
ANTON KLEIN
Iubito, viaţa noastră-i vis şi fum
Şi ne-am trăit iubiri după iubiri.
Da-n prag de toamnă-avem acelaşi drum,
Şi vreau să-avem aceleaşi amintiri.
Din viaţa ta, te rog, dă-mi locul doi
Pe primul - tu demult l-ai irosit…
Dar uite îţi promit - vom fi doar noi
În anii ce rămas-au de trăit.
Doar locul doi- te rog,nu cer prea mult
Pe care-l vreau de azi- si nu de ieri.
Dar uite îţi promit - vom fi doar noi
În anii ce rămas-au de trăit.
Doar locul doi- te rog,nu cer prea mult
Pe care-l vreau de azi- si nu de ieri.
Sa-ţi fiu eu umăr, reazem, să te-ascult
Doar toamne vreau!Pierdut-am primaveri
Doar toamne vreau!Pierdut-am primaveri
Dă-mi locul doi în viata ta - pe veci…
Să-ţi fiu şi sprijin şi iubire
Să-mi fii alături si să nu mai pleci
Să-mi fii alături si să nu mai pleci
Nici dacă amintirea te blestemă !
Să-ţi fiu eu şansă şi să-ţi fiu noroc,
Iar lumea să se-mpartă doar la noi.
E toamnă, ştiu - piedut-am primul loc,
În viaţa ta - te rog, dă-mi locul doi.
Un comentariu:
Acum in prima zi a anului ce vine…
…ti-ascult cu drag cuvintele de iubire,
De o iubire vie si copleşitoare,
Simţindu-mă cuprins de înfiorare
Si te simt mereu tandră, senzuală,
Excitantă, dornică de dăruire,
Cu trupul cald, aprins doar de dorinţe,
De speranţe infinite…
Cu braţele moi rotunde calde
Mă cuprinzi şi mă strângi tare
Şi-n patul larg mă tragi îmbietoare,
Să ne iubim dezlănţuit si pătimaş.
Să ne iubim acum mai pătimaş ca ieri,
Dar nu atât de pătimaş cum ne vom iubi mâine…
Trimiteți un comentariu