Vlad Ţepeş - dragoste şi sânge

Vlad Ţepeş, tiranul vestit pentru cruzimea sa, a avut o mare iubire. Femeia care a reuşit să-i cucerească definitiv inima a fost Katharina Siegel, fiica unui ţesător din Corona (Brasov). 

     

Începutul

   Decembrie 1455. Era în apropierea Crăciunului, iar frumoasa Katharina se chinuia să târască la deal, prin zăpadă, o sanie mare, încărcată cu de-ale gurii pentru soldaţii aflaţi în Bastionul Ţesătorilor, pe o înălţime din Corona. Verişoarele şi fratele ei mai mic împingeau sania, Katharina trăgea. Când a văzut cum se căznea tânăra fată, Vlad, aflat lânga Bastion, a sărit imediat s-o ajute, spre surprinderea ofiţerilor care-l însoţeau. Katharina avea atunci 17 ani, Ţepeş - 35. Fetei i-a plăcut voievodul, a fost impresionată de gestul acestuia, dar încerca să se ţină departe de el, fiind speriată de faima sa. Ţepeş s-a îndrăgostit pe loc de Katharina şi a recurs la tot felul de strategii pentru a o seduce. Fosta profesoară de istorie Bertha-Diana Krauser, din Braşov, spune că, din momentul în care a vazut-o pe Katharina, Vlad "a uitat complet" de celelalte aventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighisoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu. Krauser a descoperit povestea de dragoste a lui Ţepeş într-o cronică transilvană şi în alte documente ale vremii.

La mănăstire

   Katharina s-a născut, conform documentelor găsite de Bertha Krauser, la 29 aprilie 1438. Tatăl ei, Thomas Siegel, era zunftmeister (staroste) al breslei ţesătorilor din Seilergrasse - Uliţa Funarilor, astăzi Str. Castelului din Braşov -  iar mama ei, Susanna, născută Fronius, provenea dintr-o familie din pătura mijlocie a cetăţii. Când Katharina era încă o copiliţă, casa tatălui său a fost mistuită de un incendiu. Rămaşi săraci, părinţii au trimis-o, în anul 1450, la Mănăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf. După cinci ani, văzând că era curtată de mulţi pretendenţi, părinţii s-au văzut nevoiţi să o scoată pe Katharina din mănăstire. Avea 17 ani. Au adus-o cu ei în casa unde locuiau după incendiu, imobilul Tartler, de pe Uliţa Alba (actuala Str. Poarta Schei nr. 14). Frumoasa cetăţii îşi purta părul blond după obiceiul săsesc, în lungi cozi împletite, iar ochii albaştri şi talia zveltă au fermecat mulţi bărbaţi din cetate, dar şi pe alţii, veniţi din Transilvania, din Ţara Bârsei ori din Flandra, spune istoricul Bertha Krauser.

Crize de gelozie

   Îndrăgostit de Katharina, Vlad trecea adesea pe lângă casa Tartler, unde codana ţesea într-o cameră de la parter. Pe Uliţa Alba a făcut voievodul primele crize de gelozie. Căutând-o acolo într-o seară, Ţepeş s-a supărat că nu era acasă şi a aşteptat-o până ce Katharina şi-a făcut apariţia, dintr-un gang, însoţită de verişoarele sale. Se zice că a întrebat-o de ce umblă aşa târziu pe stradă, iar fata a rupt-o la fugă pe gang. Ţepeş a prins-o şi a dat s-o sărute, moment în care a intervenit un preot ieşit să vadă cine face gălăgie. În întuneric, preotul n-a văzut chipul prinţului şi a sărit s-o scape pe Katharina din mâinile bărbatului care o ataca. Se pare că Ţepeş l-a rănit atunci pe preot cu sabia.

       Bertha Krauser povesteşte că Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta însă nici nu concepea să o împartă cu cineva. Dragostea pentru ea i-a strârnit crize de gelozie extremă, foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Când se afla la Corona, Vlad Ţepeş comanda la un depozit de stofe mătăsuri şi dantelă scumpe, aduse din Veneţia şi Flandra, din care i se croiau Katharinei cele mai luxoase rochii din cetate.

I-au tăiat cosiţele

   În ultima zi a lui aprilie 1459, Vlad a tras în ţeapă un grup de negustori din cetatea Coronei, pe care-i bănuia de multe intrigi. În timpul carnajului, la urechile lui Ţepeş a ajuns o veste care l-a înfuriat cumplit: nevestele negustorilor atacaseră familia Siegel, o bătuseră pe Katharina, care aştepta al doilea copil, şi o puseseră la Stâlpul Infamiei (în actuala Piaţă a Sfatului din Brasov) şi-i tăiaseră cozile cu care se mândrea atât de mult. Atunci, Ţepeş a ameninţat că dă foc întregii cetăţi dacă i se va mai face vreun rău Katharinei şi familiei sale. Ca s-o scape pe femeia iubită, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau a fi omorâţi.
         Legenda spune că Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei. O păstra pe o pernuţă, într-un dulap. 

Pasiune şi cruzime 

        Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad,  guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti. Frenologii şi psihologii care au analizat faptele lui Ţepeş au ajuns la concluzia că sângerosul voievod făcuse o pasiune bolnavă pentru Katharina, pasiune ce a dus, în final, la naşterea mitului Ţepeş, susţine Krauser. Când în anul 1456 a primit de la Ioan Corvin de Hunyadi ordinul de a trece munţii pentru a ocupa tronul Valahiei, la care râvnea de peste 10 ani, Vlad devenise posomorât şi arţăgos. Presimţea că fata pe care o iubea de un an nu-l va urma în cetatea Târgoviştei, fiind foarte legată de locurile natale. Relatările unor oameni din anturajul lui Ţapeş, citate de istoricul Krauser, dezvăluie faptul că refuzul fetei l-a marcat puternic pe voievod. În aşa măsură încât actele sale pline de cruzime asupra românilor din Valahia au fost puse pe seama frustrărilor, geloziei şi furiei pe care o resimţea Vlad  departe de Katharina.

SURSA:

"Marea iubire a unui sângeros voievod", de Tatiana Dabija, publicat în Jurnalul Naţional din 07.06.2004