Nemărginitule dor
azi nu mai eşti puternic ca-n alte nopţi.
Azi te odihneşti pe un ocean de tristeţe,
ocean întins, fără hotar,
fără lună, fără stele
sau nori, care lacrimi să reverse,
amintindu-mi şi mie că sunt muritor,
mereu pentru iubire dator.
Cerule hai dă-mi fulgere, dă-mi o furtună
ca să mă trezească
şi să iubesc din nou…
Să ard dorule ca o flacără
purpurie în vântcu inima doar pentru iubirea mea fierbinte, far...
Versurile- Trandafirul
Multumesc autorului pentru permisiunea de a publica acest poem de o profunda sensibilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu