INIMA  MEA NEBUNA 

Ce faci inimã cu mine , mã omori încet, încet ?

Când iubesc şi eu mai bine , nu ştii sã ţii un secret !

Spui la toţi în gura mare cã iubesc pe cineva

Şi îmi vine câteodatã sã te-alung dac-aş putea

Ia mai lasã-mã în pace, m-ai înnebunit de tot !

Sã nu crezi ca n-am putere din piept astãzi sã te scot …

Şi sã vãd atunci drãguţã , încotro ai sã te duci ?

Nimeni nu-ţi va mai permite altã cale sã apuci

Multã vremea-i fost stãpânã peste tot ce am iubit

Şi-ai condus în galaxia unui suflet rãtãcit

Crezi cã ai sã poţi vreodatã sã mã faci ca sã te iert ?

N-am rãmas decât o umbrã şi cu mine mã tot cert …

Taci tu , inimã nebunã ! Nu striga cã nu mai poţi !

Nu te las acum nici moartã din iubire sã mã scoţi !

Te-am iertat prea multã vreme, dar acum n-am s-o mai fac

Voi iubi pânã la capãt chiar de nu-ţi va fi pe plac!

Şi sã nu încerci vreo clipã sã îmi stai cumva în drum

C-ai sã arzi ca o fãclie preschimbându-te în scrum !

Am sã-mi umplu cu iubire sufletu-mi lipsit de soare ,

Nu-mi vei mai conduce viaţa , inimã înşelãtoare!