Eu stiu o gara ratacita-n visSpre ea mereu vin trenuri paralele
Si stau sa le astept in fiecare zi
Tu poti veni cu oricare dintre ele.
Dar trenurile vin si-au si trecut
Si gesturi nedecise ma-mpresoara
Tu esti un calator ce n-a stiut
Sa se opreasca si in a mea gara...
As
vrea sa iti dau ceva, ceva mic,marunt......nu stiu daca o sa iti placa,
e sufletul meu!
Semneaza zilnic fiecare fila din cartea vietii tale pentru ca niciodata nu se stie cand se poate rasturna calimara. 
Un comentariu:
Doamne de ce mă tot doare iară?
Prăpastia deschisă între noi.
C-aş fugi acum până la gară,
Să iau biletul dus, nu înapoi…
Trenul ce m-aşteaptă azi pe şine
Pe mine singurul lui pasager,
Ce fug de răul vieţii fără tine,
Că vreau să uit, dar tot am să te cer.
Trimiteți un comentariu