Relația lor amoroasă va
debuta furtunos, chiar în seara cînd s-au întilnit în atelierul unui
pictor și a continuat la fel. A fost o poveste plină de pasiune, tulbure,
desfășurată între beții, scene frenetice de amor, spectacole, turnee,
jurăminte, droguri, disperare. În prima fază Esenin a urmat-o pe Duncan in
turneele ei din Europa si Statele Unite. Apoi Isadora Duncan, s-a mutat in
Rusia, la Moscova unde a deschis un studio de balet. El nu putea trăi în
afara Rusiei. Aici devin repede personajele centrale ale boemei artistice
moscovite. Rusia se afla în anii agoniei lui Lenin și nu punea mari
opreliști artiștilor, culturii, deși începea deja să se simtă ceea ce va
fi înghețul stalinist. Încă se putea respira. Mai erau artiști occidentali
care se gîndeau chiar să se stabilească în Rusia, sau priveau cu admirație
spre curentele artistice născute acolo începînd cu secolul
XX.
Esenin, avea origini
țărănești. A fost crescut de bunici, după ce a fost abandonat de părinți
din cauza sărăciei. Poet precoce, s-a mutat la Moscova, unde devine
cunoscut prin geniul său. A început studii universitare repede abandonate.
A debutat în 1915, au urmat alte volume, mereu pbine rimite de cititori si
critică. Era foarte popular mai ales datorita stilului său accesibil care
amintește de folclorul rus. A fost în război, apoi s-a alăturat
bolșevicilor, despre ale căror isprăvi a scris laudativ. Apoi dezamăgit, a
luat distanțe. A fost căsătorit de 5 ori. Avea apariția unui tînăr rebel,
angelic, mereu îndrăgostit și furios pe lumea din jur.
In1922, s-au căsătorit. Esenin face
figură de prinț consort pe lingă această dansatoare supercelebră, subiect
veșnic de presă din cauza vieții ei scandaloase. Scenele dintre ei, multe
dintre ele petrecute în public, erau redate de ziarele de mare tiraj. Apar
mereu știri – că s-au despărtit, că ea a fugit, că el a În toamna anului 1921, a
cunoscut-o pe Isadora Duncan și în mai incediat camera
hotelului în care locuiau etc. Căsătoria lor nu a durat. După un an s-au
despărțit. Esenin s-a întors la Moscova. Divorțat de Isadora Duncan s-a
recăsătorit. Căderea sa în alcoolism a continuat.
În decembrie 1925 Esenin
s-a sinucis in condiții dramatice. Și-a tăiat venele de la mînă și cu
sîngele a scris pe pereții camerei de hotel din Sankt Petersburg unde
ședea, un ultim poem. Apoi s-a spînzurat de țevile caloriferului. Voia să
fie sigur că nu supraviețuiește. Alcoolismul să fi fost cauza?
Însingurarea? Dezamăgirea pe care i-o produsese Rusia? Ipotezele și
explicațiile nu au încetat de atunci pină azi.
Isadora Ducnan nu a
supraviețuit multă vreme. În 1927 la Nisa, a murit ștrangulată cu eșarfa
pe care o avea la git – agățată sub o roată – atunci cind a pornit
automobilul. Moartea ei stupidă și dramatică, a fost aidoma vieții
imprevizibile pe care o dusese.
Sursa :Stelian Tanase
Focul vânăt (un poem dedicat iubirii scris de Serghei Esenin}
Sursa :Stelian Tanase
Focul vânăt (un poem dedicat iubirii scris de Serghei Esenin}
Focul vânăt
e gonit de vânt,
Zările-Focul au
uitat să mă mai doară...
De
iubire-ntâia oară cânt,
La scandal
renunţ întâia oară.
Am fost
crâng părăginit pe loc,
La femei şi
vodcă dam năvală.
Nu-mi mai
place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd
viaţa fără socoteală.
E de-ajuns
să te privesc tăcut,
Să-ţi văd
ochii plini de tot înaltul,
Ca uitând
întregul tău trecut,
Tu să nu
mai poţi pleca la altul
Tu - mers
gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti,
cu inima-i pustie,
Cum poate
iubi un derbedeu
Şi cât
poate de supus să-ţi fie.
Cârciumile
le-aş uita pe veci,
N-aş mai
şti nici versul ce înseamnă,
De-aş
atinge aceste braţe reci
Şi-al tău
păr ca floarea cea de toamnă.
Veşnic
te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea
mi-ar părea uşoară...
De
iubire-ntâia oară cânt,
La scandal
renunţ întâia oară.
Nu regret,
nu mă jelesc, nu strig.
Toate trec
ca floarea spulberată.
Veştejit
de-al toamnei mele frig
Nu voi mai
fi tânăr niciodată.
N-ai să mai
zvâcneşti ca pân-acum
Inima
răcită prea devreme.
S-o pornesc
desculţ din nou la drum,
Stamba
luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de
ducă! Tot mai rar, mai rar
Pui pe buze
flacăra pornirii.
O!
Pierdutul prospeţimii har
Cu vioiul
clocot al simţirii!
În dorinţi
încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit
sau te-am visat doar, viată?
Parcă pe un
cal trandafiriu
Vesel
galopai de dimineaţă.
Toţi suntem
vremelnici pentru veci,
Rar ning
fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc
şi să mă duc spre moarte.
2 comentarii:
Minunata aceasta evocare a iubirii dinte doi artisti, poetul si balerina
Serghei si Isadora.
Iti multumesc
Cu pretuire Tony Klein
Eu iti multumesc pentru frumoasele cuvinte,pentru talentul, sensibilitatea, si gingasia minunatelor tale poeme de dragoste, izvorate din iubire si daruite cu iubire .
Cu admiratie si profund respect,
Speranta
Trimiteți un comentariu