Florica Sas – Lady Florence Baker
A fost odată ca niciodată…
E o istorie de demult, de peste 150 de ani. Aşa că e aproape basm. Şi putem începe cu:
„A
fost odată ca niciodată”, în Transilvania, în preajma revoluţiei din
1848, o copilă care visa cu ochii deschişi la lumea mare. Îşi imagina
păduri dese, deşerturi întinse, tărâmuri necunoscute, feţe de oameni pe
care nimeni din lumea ei nu şi-i putea imagina, războinici, prinţi şi
zâne, ca în poveştile pe care le asculta pierdută în fiecare seară.
Dar
liniştea era doar una de câteva clipe. Părinţii adoptivi, negustori, o
pregăteau pentru un destin de colivie şi când fata a împlinit 17 ani au
vândut-o ca sclavă la târgul de la Vidin. Paşa o voia în haremul lui.
Dar
la târg, venise şi un britanic de 38 de ani, Samuel Baker, un inginer
de căi ferate care călătorea în lumea largă, în vremuri în care oraşele
începeau să fie legate de şine de metal.
Legenda
spune că a fost o licitaţie şi că Florica a fost câştigată de paşa din
Vidin. Dar Samuel l-a mituit pe eunucul paşei, iar Florica a intrat în
suita de călătorie a inginerului britanic.
Copila
orfană e salvată de harem şi începe o viaţă incredibilă, un destin de
femeie-explorator, una din cele mai titrate şi mai cunoscute călătoare
din perioada victoriană.
După
ce Baker termină lucrările la un şantier de construcţie de căi ferate
din sudul Dunării, Florica pleacă în prima ei călătorie. În Etiopia.
Aici, împreuna cu inginerul Baker descoperă şi cartografiază cea de-a doua sursă a Nilului, Luta N’Zige.
E
pasionată de descoperiri şi îl insoţeşte pe Baker prin deşert unde
supravieţuieşte malariei, capcanelor mlaştinilor Nilului şi atacurilor
băştinaşilor.
Odată întorşi la Londra, cei doi se căsătoresc iar Florica devine Florence Baker.
Pentru
descoperirea şi rezolvarea dilemei izvoarelor Nilului, Samuel Baker e
medaliat de Royal Geographical Society, dar curtea victoriana nu o
acceptă pe Florica. Originile ei sunt suspecte pentru rigorile
aristocraţiei britanice.
Dar Florica e puternică şi nu-i pasă. Ştie că până la urmă, toată Londra îi va fi la picioare.
În
1869, Samuel e invitat de Prinţul de Wales să meargă în Egipt, într-o
expediţie militară. Florica îl însoţeşte şi ţine un jurnal, în care
povesteşte toate pericolele, ciudăţeniile şi obişnuinţele de zi cu zi
ale călătorilor din acea perioadă, de la cinele în deşert cu carne de
hipopotam şi şampanie, până la dificultăţile militare şi problemele
sclaviei din Egipt.
După
succesul expediţiei, Baker e numit Guvernator al provinciei, intră în
istoria regiunii ca Pasha Baker şi după expirarea mandatului se întoarce
împreună cu soţia la Devon, unde cei doi scriu cărţi şi-şi pregătesc
următoarele expediţii în Cipru,Japonia, Africa.
După o viaţă incredibilă, în 1916, la moartea lui Lady Baket, The Times scria:
„Lumea
n-a băgat de seamă. Ştirea morţii doamnei Baker a trecut pe locul 2.
Pentru că în ziua în care Lady Baker a trecut în nefiinţă, 8 oameni au
fost ucişi la Verdun. Din păcate, povestea unei foste sclave, care a
scăpat din harem şi a explorat Africa, a călătorit în lumea largă
alături de iubirea ei, a părut un lucru mai puţin important.”.
3 comentarii:
Această povestire este fascinantă, cum facinantă este şi această pasiune a ta pentru aceste povestiri uitate de toată lumea şi care au fost pierdute până astăzi.
Felicitări pentru munca ta de a le reînvia şi a le readuce în atenţia noastră
Multumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere, imi dau incredere si curaj caci ele vin din partea ta , poetul a carui divine poeme de iubire imi sunt hrana sufleteasca . Esti un exemplu de daruire, talent sensibilitate si incredibila modestie.
Trimiteți un comentariu