Mata Hari-nasterea unei legende

Sinonim cu spionajul, exotismul si frivolitatea, numele Mata Hari facea istorie la inceput de secol XX. Cazul misterioasei femei care scandaliza Europa la acea vreme, prin usurinta cu care isi oferea serviciile intime oricui ar fi fost gata sa ii intretina modul extravagant de viata, avea sa ramana in istorie drept unul dintre cele mai controversate momente ale mileniului trecut.

Mata Hari

Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle) (* 7 august 1876 – †15 octombrie 1917), născută în Leeuwarden, căsătorită cu un ofițer olandez de origine engleză, Campbell MacLeord, la vârsta de 18 ani. După divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa fiind o dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Germaniei în timpul primului război mondial.

A fost condamnată și executată de către un pluton de execuție francez, în 15 octombrie 1917, pentru spionaj.A spionat pentru Franța, iar după aceea pentru Germania.
Sinonim cu spionajul, exotismul si frivolitatea, numele Mata Hari facea istorie la inceput de secol XX. Cazul misterioasei femei care scandaliza Europa la acea vreme, prin usurinta cu care isi oferea serviciile intime oricui ar fi fost gata sa ii intretina modul extravagant de viata, avea sa ramana in istorie drept unul dintre cele mai controversate momente ale mileniului trecut.

A fost intr-adevar Mata Hari una dintre cele mai mari spioane din istorie? S-a facut vinovata de moartea a zeci de mii de francezi, asa cum sustineau acuzatorii, sau nu a reprezentat decat un tap ispasitor care sa mascheze incompetenta autoritatilor de la Paris? La aproape un secol de la disparitia sa, Mata Hari pare ca nu si-a dezvaluit inca toate secretele.
Scandalurile au insotit-o pe Mata Hari, pe numele ei adevarat Margaretha Geertrude Zelle, inca din primii ani ai vietii. Inscrisa de la varsta de 14 ani la scoala unei manastiri, pentru a deprinde bunele maniere si arta gospodariei, asa cum o cereau obiceiurile vremii, tanara olandeza avea sa fie exmatriculata doi ani mai tarziu pentru seducerea directorului institutiei. Peste alti doi ani, Geertrude avea sa isi incheie adolescenta cu o casatorie scandaloasa, maritandu-se cu Campbell MacLeod, un varstnic ofiter scotian din armata olandeza, pasionat, mai degraba, de aventuri amoroase si alcool, decat de intemeierea unei familii.
Casnicia lor nu avea sa dureze decat sapte ani, date fiind excesele bahice urmate de iesiri violente ale sotului, dar si datorita pasiunii tinerei femei pentru barbatii in uniforma. Criza familiala pe care o traversau cei doi se va acutiza odata cu moartea misterioasa a fiului lor, de care se acuza reciproc. Se pare ca, in realitate, acesta fusese otravit de un servitor abuzat de MacLeod, desi vinovatul nu a fost descoperit niciodata. Despartirea survine in 1902, moment care o gaseste pe Geertrude lipsita de orice fel de sprijin material si de posibilitate de a-si castiga existenta.
Tanara pleaca la Paris, capitala cosmopolita, pentru a-si incerca norocul. Dupa mai multe tentative nereusite de a poza pentru artisti, Margaretha se vede nevoita sa apeleze la singurul lucru ce ii putea asigura un venit, prostitutia.
Punctul de cotitura in viata femeii al carei viitor parea cat se poate sumbru, avea sa il constituie slujba care i se ofera la un circ ambulant. Aici ea va deprinde tainele dansului oriental, moment in care simte ca norocul ei este pe cale sa se schimbe. Geertrude isi reinventeaza identitatea, pretinzand ca este fiica unei indience care ar fi murit la nastere, renuntand si la numele ei in schimbul denumirii de Mata Hari, expresie care in Indiile Olandeze insemna "ivirea zorilor" .

Noul personaj cunoaste un succes rapid si rasunator, ajungand in numai cativa ani sa dea reprezentatii in toate marile capitale ale Europei. Spectacolul ei era unul incendiar, care soca asistenta prin nuditatea totala a dansatoarei, lucru nemaintalnit la vremea respectiva. De altfel, Mata Hari este considerata azi inventatoarea spectacolelor de streap-tease.
Nu mira pe nimeni faptul ca tanara era asaltata de o multime de admiratori dispusi sa plateasca sume exorbitante pentru favorurile acesteia. In numai cativa ani, olandeza metamorfozata in indianca devenise cea mai scumpa curtezana din Europa, favorita cercurilor elitiste, formate din capete incoronate, politicieni, oameni de afaceri si, nu in ultimul rand, vechea ei pasiune, ofiterii de cariera.

 Reintoarsa la Paris in 1915, dupa o prelungita sedere la Berlin, in care se spune ca ar fi cucerit chiar pe printul mostenitor al Germaniei, Mata Hari se vede implicata intr-un scandal neprevazut, cu iz politic. Intr-o perioada de nesiguranta si de neputinta a autoritatilor franceze in fata serviciilor secrete germane, tanara este acuzata de spionaj in detrimentul Frantei. Dorind poate sa isi dovedeasca nevinovatia, ea se ofera benevol sa actioneze ca agent secret, urmand sa isi foloseasca relatiile din Berlin pentru a obtine informatii.
Ramane un mister jocul facut de Mata Hari, precum si natura serviciilor oferite de ea atat ofiterilor germani cat si celor francezi. Cert este ca dansatoarea primea sume enorme de bani din ambele tabere, motiv pentru care va fi arestata la 12 februarie 1917, chiar in holul hotelului Anthenee Plaza din Paris. Cinci luni mai tarziu, ea va fi adusa in fata instantei, intr-unul dintre cele mai controversate procese ale secolului.
In ciuda lipsei oricaror dovezi, Mata Hari, care isi sustinuse permanent nevinovatia, este acuzata de inalta tradare si condamnata la moarte. Era evident ca autoritatile de la Paris aveau nevoie de un tap ispasitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterana, cele care fusesera scufundate de catre submarinele germane, atacuri in care isi pierdusera viata nu mai putin de 50.000 de francezi ; si de pierderea agentilor secreti din afara tarii. Apelurile olandezei catre presedintele Frantei raman fara ecou, urmand ca sentinta sa fie executata cat mai rapid.
Unul dintre cele mai misterioase episoade ale intregului proces Mata Hari, ramane executia acesteia. Sentinta urma sa fie indeplinita la marginea padurii Vincennes, in zorii zilei de 15 octombrie 1917, de catre un pluton format din 12 oameni. Putinii martori au declarat ca femeia a aparut imbracata cu cele mai bune haine, aruncand ocheade avocatului care o insotea si preotului care trebuia sa asiste la executie. Calmul sau era unul neobisnuit pentru astfel de momente, fapt ce a alimentat o legenda care va face inconjurul lumii in cel mai scurt timp.
               

Se pare ca un influent admirator din armata franceza ar fi platit plutonul de executie pentru a trage cu gloante oarbe, actiune de care Mata Hari nu ar fi fost straina. Cu toate acestea, incercarea celor doi fusese deconspirata, ducand la executia victimei care nu banuia nimic.
O alta versiunea a povestii spune ca inainte de a fi executata, Mata Hari si-ar fi desfacut haina de blana dezvelindu-si trupul in fata soldatilor care urmau sa o ucida.
Probabil ca adevarul nu va fi niciodata cunoscut, in fond, au trecut aproape o suta de ani in care autoritatile franceze nu si-au schimbat niciodata pozitia fata de presupusa spioana. Cert este ca legenda frumoasei olandeze a depasit granitele timpului, ea ramanand in istorie drept prima femeie fatala in acceptiunea moderna a cuvantului, si un exemplu pentru viitoarele generatii de spioni desi, probabil, nu a fost niciodata unul dintre ei.

                                                                   Mata Hari  1910

http://womenwhochangedtheworld.wordpress.com/

Florica Sas – Lady Florence Baker...Un destin de exceptie, o romanca de exceptie

                                        

                    

    Florica Sas – Lady Florence Baker

 A fost odată ca niciodată…

 

E o istorie de demult, de peste 150 de ani. Aşa că e aproape basm. Şi putem începe cu:

„A fost odată ca niciodată”, în Transilvania, în preajma revoluţiei din 1848, o copilă care visa cu ochii deschişi la lumea mare. Îşi imagina păduri dese, deşerturi întinse, tărâmuri necunoscute, feţe de oameni pe care nimeni din lumea ei nu şi-i putea imagina, războinici, prinţi şi zâne, ca în poveştile pe care le asculta pierdută în fiecare seară.

Lumea şi visele Floricăi Sas s-au dărâmat în ziua în care şi-a pierdut amândoi părinţii. Au urmat câţiva ani de pribegie împreună cu rubedenii, până ce o familie de armeni au luat-o de suflet.

Dar liniştea era doar una de câteva clipe. Părinţii adoptivi, negustori, o pregăteau pentru un destin de colivie şi când fata a împlinit 17 ani au vândut-o ca sclavă la târgul de la Vidin. Paşa o voia în haremul lui.

Dar la târg, venise şi un britanic de 38 de ani, Samuel Baker, un inginer de căi ferate care călătorea în lumea largă, în vremuri în care oraşele începeau să fie legate de şine de metal.

Legenda spune că a fost o licitaţie şi că Florica a fost câştigată de paşa din Vidin. Dar Samuel l-a mituit pe eunucul paşei, iar Florica a intrat în suita de călătorie a inginerului britanic.

Copila orfană e salvată de harem şi  începe o viaţă incredibilă, un destin de femeie-explorator, una din cele mai titrate şi mai cunoscute călătoare din perioada victoriană.

După ce Baker termină lucrările la un şantier de construcţie de căi ferate din sudul Dunării, Florica pleacă în prima ei călătorie. În Etiopia.

Aici, împreuna cu inginerul Baker descoperă şi cartografiază cea de-a doua sursă a Nilului, Luta N’Zige.

E pasionată de descoperiri şi îl insoţeşte pe Baker prin deşert unde supravieţuieşte malariei, capcanelor mlaştinilor Nilului şi atacurilor băştinaşilor.

Odată întorşi la Londra, cei doi se căsătoresc iar Florica devine Florence Baker.

Pentru descoperirea şi rezolvarea dilemei izvoarelor Nilului, Samuel Baker e medaliat de Royal Geographical Society, dar curtea victoriana nu o acceptă pe Florica. Originile ei sunt suspecte pentru rigorile aristocraţiei britanice.

Dar Florica e puternică şi nu-i pasă. Ştie că până la urmă, toată Londra îi va fi la picioare.

În 1869, Samuel e invitat de Prinţul de Wales să meargă în Egipt, într-o expediţie militară. Florica îl însoţeşte şi ţine un jurnal, în care povesteşte toate pericolele, ciudăţeniile şi obişnuinţele de zi cu zi ale călătorilor din acea perioadă, de la cinele în deşert cu carne de hipopotam şi şampanie, până la dificultăţile militare şi problemele sclaviei din Egipt.

 

  

După succesul expediţiei, Baker e numit Guvernator al provinciei, intră în istoria regiunii ca Pasha Baker şi după expirarea mandatului se întoarce împreună cu soţia la Devon, unde cei doi scriu cărţi şi-şi pregătesc următoarele expediţii în Cipru,Japonia, Africa.

După o viaţă incredibilă, în 1916, la moartea lui Lady Baket, The Times scria:

 „Lumea n-a băgat de seamă. Ştirea morţii doamnei Baker a trecut pe locul 2. Pentru că în ziua în care Lady Baker a trecut în nefiinţă, 8 oameni au fost ucişi la Verdun. Din păcate, povestea unei foste sclave, care a scăpat din harem şi a explorat Africa, a călătorit în lumea largă alături de iubirea ei, a părut un lucru mai puţin important.”.

 

                                                                        Da-mi  locul doi

                 O deosebita colaborare a marii noastratre artiste
                  Marina Voica   cu  poetul Anton Klein
                 si  compozitorul  Marius  Cristi Popa

Isadora Duncan & Serghei Esenin

Isadora Duncan și Serghei Esenin s-au cunoscut in 1922 la Paris . Isadora Duncan era o dansatoare americancă, aflată în turneu în Franța, iar Esenin venise din Rusia într-o epocă in care se mai putea ieși de acolo. Erau foarte diferiți. Ea era născută la San Francisco în 1877. Era celebră, avea mari succese cu spectacolele pe care le prezenta prin Europa. Se afla veșnic pe prima pagina a ziarelor, prin excentricitățile ei. Era cert un mare star. Esenin, și el un poet de succes la el acasă. Necunoscut însă în Europa. Isadora Duncan era mai în vîrstă cu 17 ani decît tînărul Esenin (n.1895 )

Relația lor amoroasă va debuta furtunos, chiar în seara cînd s-au întilnit în atelierul unui pictor și a continuat la fel. A fost o poveste plină de pasiune, tulbure, desfășurată între beții, scene frenetice de amor, spectacole, turnee, jurăminte, droguri, disperare. În prima fază Esenin a urmat-o pe Duncan in turneele ei din Europa si Statele Unite. Apoi Isadora Duncan, s-a mutat in Rusia, la Moscova unde a deschis un studio de balet. El nu putea trăi în afara Rusiei. Aici devin repede personajele centrale ale boemei artistice moscovite. Rusia se afla în anii agoniei lui Lenin și nu punea mari opreliști artiștilor, culturii, deși începea deja să se simtă ceea ce va fi înghețul stalinist. Încă se putea respira. Mai erau artiști occidentali care se gîndeau chiar să se stabilească în Rusia, sau priveau cu admirație spre curentele artistice născute acolo începînd cu secolul XX.

Esenin, avea origini țărănești. A fost crescut de bunici, după ce a fost abandonat de părinți din cauza sărăciei. Poet precoce, s-a mutat la Moscova, unde devine cunoscut prin geniul său. A început studii universitare repede abandonate. A debutat în 1915, au urmat alte volume, mereu pbine rimite de cititori si critică. Era foarte popular mai ales datorita stilului său accesibil care amintește de folclorul rus. A fost în război, apoi s-a alăturat bolșevicilor, despre ale căror isprăvi a scris laudativ. Apoi dezamăgit, a luat distanțe. A fost căsătorit de 5 ori. Avea apariția unui tînăr rebel, angelic, mereu îndrăgostit și furios pe lumea din jur.

In1922, s-au căsătorit. Esenin face figură de prinț consort pe lingă această dansatoare supercelebră, subiect veșnic de presă din cauza vieții ei scandaloase. Scenele dintre ei, multe dintre ele petrecute în public, erau redate de ziarele de mare tiraj. Apar mereu știri – că s-au despărtit, că ea a fugit, că el a În toamna anului 1921, a cunoscut-o pe Isadora Duncan și în mai incediat camera hotelului în care locuiau etc. Căsătoria lor nu a durat. După un an s-au despărțit. Esenin s-a întors la Moscova. Divorțat de Isadora Duncan s-a recăsătorit. Căderea sa în alcoolism a continuat.

În decembrie 1925 Esenin s-a sinucis in condiții dramatice. Și-a tăiat venele de la mînă și cu sîngele a scris pe pereții camerei de hotel din Sankt Petersburg unde ședea, un ultim poem. Apoi s-a spînzurat de țevile caloriferului. Voia să fie sigur că nu supraviețuiește. Alcoolismul să fi fost cauza? Însingurarea? Dezamăgirea pe care i-o produsese Rusia? Ipotezele și explicațiile nu au încetat de atunci pină azi.

Isadora Ducnan nu a supraviețuit multă vreme. În 1927 la Nisa, a murit ștrangulată cu eșarfa pe care o avea la git – agățată sub o roată – atunci cind a pornit automobilul. Moartea ei stupidă și dramatică, a fost aidoma vieții imprevizibile pe care o dusese. 

Sursa :Stelian Tanase

 Focul vânăt (un poem dedicat iubirii scris de Serghei Esenin}
                               

Focul vânăt e gonit de vânt,

Zările-Focul au uitat să mă mai doară...

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,

La femei şi vodcă dam năvală.

Nu-mi mai place azi să beau, să joc,

Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,

Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,

Ca uitând întregul tău trecut,

Tu să nu mai poţi pleca la altul

Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,

Cum poate iubi un derbedeu

Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,

De-aş atinge aceste braţe reci

Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,

Depărtarea mi-ar părea uşoară...

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.

Toate trec ca floarea spulberată.

Veştejit de-al toamnei mele frig

Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum

Inima răcită prea devreme.

S-o pornesc desculţ din nou la drum,

Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar

Pui pe buze flacăra pornirii.

O! Pierdutul prospeţimii har

Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?

Parcă pe un cal trandafiriu

Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,

Rar ning fragii frunzele deşarte...

Binecuvântat să fie deci

Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.

 

                              SUNT UN PACATOS, PARINTE !!!
                                                  I. Minulescu
                                                                                                                                                           
La parintele Vintila                                                                  
Vine-Arvinte, cam sfios                                      
Si se roaga: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos!


Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !


-Ai furat ? intreaba popa
-Nu prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hop
In gradina c'o muiere !

 -Vai de mine, vai de mine...
Greu pacat ai savirsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate vei fi mantuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte
Sa-mi fac chinul si mai greu
Nu pot s-o divulg Parinte
Ca ma bate Dumnezeu !


......Era'nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar...


-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !


.....Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit...


-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
-Cere-mi tot, ba chiar si viata,
Insa nu pot s-o divulg !


......Durdulie, 'mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !


-Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Oh! Degeaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !


O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat!
                                                                    - 

Bine,du-te ,mediteaza,
Si vii miine mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza!
-Sarut dreapta ! Si s-a dus .


Ajungind in colt, ca vintu'
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntreaba: -Ei, Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?


-Inca nu ! raspunse Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !