" Imi eşti
o disperare mută.
Îmi eşti
o lacrimă tăcută.
Îmi eşti
un cântec fără glas.
Îmi eşti
şi iarba fără pas.
Îmi eşti
o umbră de ascuns.
Îmi eşti
doar soare în apus.
Îmi eşti
o stea de stins în nori.
Îmi eşti
şi patimă şi dor.
Îmi eşti
un gând fără cuvânt.
Îmi eşti
o creangă ruptă-n vânt.
Îmi eşti
chemare-n piatră seacă.
Îmi eşti
furtună-n strop de apă.
Îmi eşti
scrisoare nedeschisă.
Îmi eşti
o carte ce nu-i scrisă.
Îmi eşti
o margine de rând.
Îmi eşti
tristeţi şi necuvânt.
Împart,
în disperarea mea,
un fir de iarbă
dintr-o stea
ce-l ud
cu lacrimă de dor
purtată-n soare
de un nor.
Ascund
cuvânt în necuvânt,
scrisoarea o închid
cu vânt
şi scriu
în cartea mea din vis
un tainic rând purtat
de gând
spre valul dinspre
marea ta
şi locuiesc
în creanga mea.
Chemarea-mi dintr-o piatră seacă
se sparge într-un strop de apă."
se sparge într-un strop de apă."
2 comentarii:
Multumesc.
Trimiteți un comentariu