Începutul
Decembrie 1455. Era în apropierea Crăciunului, iar frumoasa Katharina
se chinuia să târască la deal, prin zăpadă, o sanie mare, încărcată cu
de-ale gurii pentru soldaţii aflaţi în Bastionul Ţesătorilor, pe o
înălţime din Corona. Verişoarele şi fratele ei mai mic împingeau sania,
Katharina trăgea. Când a văzut cum se căznea tânăra fată, Vlad, aflat
lânga Bastion, a sărit imediat s-o ajute, spre surprinderea ofiţerilor
care-l însoţeau. Katharina avea atunci 17 ani, Ţepeş - 35. Fetei i-a
plăcut voievodul, a fost impresionată de gestul acestuia, dar încerca să
se ţină departe de el, fiind speriată de faima sa. Ţepeş s-a
îndrăgostit pe loc de Katharina şi a recurs la tot felul de strategii
pentru a o seduce. Fosta profesoară de istorie Bertha-Diana
Krauser, din Braşov, spune că, din momentul în care a vazut-o pe
Katharina, Vlad "a uitat complet" de celelalte aventuri galante, printre
care Ursulla din Schassburg/Sighisoara, Erika din Bistriţa şi Lize din
Hermannstadt/Sibiu. Krauser a descoperit povestea de dragoste a lui
Ţepeş într-o cronică transilvană şi în alte documente ale vremii.
La mănăstire
Katharina s-a născut, conform documentelor găsite de Bertha Krauser, la
29 aprilie 1438. Tatăl ei, Thomas Siegel, era zunftmeister (staroste)
al breslei ţesătorilor din Seilergrasse - Uliţa Funarilor, astăzi Str.
Castelului din Braşov - iar mama ei, Susanna, născută Fronius, provenea
dintr-o familie din pătura mijlocie a cetăţii. Când Katharina era încă o
copiliţă, casa tatălui său a fost mistuită de un incendiu. Rămaşi
săraci, părinţii au trimis-o, în anul 1450, la Mănăstirea Franciscanelor
din Mahlersdorf. După cinci ani, văzând că era curtată de mulţi
pretendenţi, părinţii s-au văzut nevoiţi să o scoată pe Katharina din
mănăstire. Avea 17 ani. Au adus-o cu ei în casa unde locuiau după
incendiu, imobilul Tartler, de pe Uliţa Alba (actuala Str. Poarta Schei
nr. 14). Frumoasa cetăţii îşi purta părul blond după obiceiul săsesc, în
lungi cozi împletite, iar ochii albaştri şi talia zveltă au fermecat
mulţi bărbaţi din cetate, dar şi pe alţii, veniţi din Transilvania, din
Ţara Bârsei ori din Flandra, spune istoricul Bertha Krauser.
Crize de gelozie
Îndrăgostit
de Katharina, Vlad trecea adesea pe lângă casa Tartler, unde codana
ţesea într-o cameră de la parter. Pe Uliţa Alba a făcut voievodul
primele crize de gelozie. Căutând-o acolo într-o seară, Ţepeş s-a
supărat că nu era acasă şi a aşteptat-o până ce Katharina şi-a făcut
apariţia, dintr-un gang, însoţită de verişoarele sale. Se zice că a
întrebat-o de ce umblă aşa târziu pe stradă, iar fata a rupt-o la fugă
pe gang. Ţepeş a prins-o şi a dat s-o sărute, moment în care a
intervenit un preot ieşit să vadă cine face gălăgie. În întuneric,
preotul n-a văzut chipul prinţului şi a sărit s-o scape pe Katharina din
mâinile bărbatului care o ataca. Se pare că Ţepeş l-a rănit atunci pe
preot cu sabia.
Bertha Krauser povesteşte că Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau
să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta
însă nici nu concepea să o împartă cu cineva. Dragostea pentru ea i-a
strârnit crize de gelozie extremă, foarte violente: lovea cu sabia
lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Când se
afla la Corona, Vlad Ţepeş comanda la un depozit de stofe mătăsuri şi
dantelă scumpe, aduse din Veneţia şi Flandra, din care i se croiau
Katharinei cele mai luxoase rochii din cetate.
I-au tăiat cosiţele
În ultima zi a lui aprilie 1459, Vlad a tras în ţeapă un grup de
negustori din cetatea Coronei, pe care-i bănuia de multe intrigi. În
timpul carnajului, la urechile lui Ţepeş a ajuns o veste care l-a
înfuriat cumplit: nevestele negustorilor atacaseră familia Siegel, o
bătuseră pe Katharina, care aştepta al doilea copil, şi o puseseră la
Stâlpul Infamiei (în actuala Piaţă a Sfatului din Brasov) şi-i tăiaseră
cozile cu care se mândrea atât de mult. Atunci, Ţepeş a ameninţat că dă
foc întregii cetăţi dacă i se va mai face vreun rău Katharinei şi
familiei sale. Ca s-o scape pe femeia iubită, i-a eliberat pe ceilalţi
negustori saşi ce urmau a fi omorâţi.
Legenda spune că Ţepeş ar
fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei. O păstra pe o
pernuţă, într-un dulap.
Pasiune şi cruzime
Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului
Vlad, guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa
Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei,
trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.
Frenologii şi psihologii care au analizat faptele lui Ţepeş au ajuns la
concluzia că sângerosul voievod făcuse o pasiune bolnavă pentru
Katharina, pasiune ce a dus, în final, la naşterea mitului Ţepeş,
susţine Krauser. Când în anul 1456 a primit de la Ioan Corvin de Hunyadi
ordinul de a trece munţii pentru a ocupa tronul Valahiei, la care
râvnea de peste 10 ani, Vlad devenise posomorât şi arţăgos. Presimţea că
fata pe care o iubea de un an nu-l va urma în cetatea Târgoviştei,
fiind foarte legată de locurile natale. Relatările unor oameni din
anturajul lui Ţapeş, citate de istoricul Krauser, dezvăluie faptul că
refuzul fetei l-a marcat puternic pe voievod. În aşa măsură încât actele
sale pline de cruzime asupra românilor din Valahia au fost puse pe
seama frustrărilor, geloziei şi furiei pe care o resimţea Vlad departe
de Katharina.
