Proiectie 3D pe Palatul Baroc din Timisoara

Sow-ul 3D care a fost proiectat pe Palatul Baroc din Piaţa Unirii, unde se află Muzeul de Artă, a durat aproximativ zece minute şi a fost realizat de BordosArtWork din Budapesta, o echipă condusă de un braşovean, Laszlo Zsolt Bordos.
La spectacol, care a reprezentat o premieră în Timişoara, au asistat sute de timişoreni veniţi să sărbătoreacă "Zilele oraşului", la final ei cerând şi primind un bis.

CRACIUNUL

                         Singur de Craciun

                                          Ce veselie in gradina lumii
                                          Toti sunt impreuna la masa de Craciun
                                          Doar eu sunt singur in lumina lunii
                                          E Craciunul si doare mai tare acum

                                          Dar Doamne Tu esti Bun
                                          Nu ma lasa acum
                                          Aseaza'te langa mine
                                          La masa de Craciun
                                          Toti m'au uitat
                                          Ramai Tu langa mine
                                          Sa nu mai fiu singur
                                          Sa simt si eu iubire .

                                           Si de vei vrea
                                           Doamne sa vii la mine
                                           Nu veni singur
                                           Seara la bradul meu,
                                           Te rog Doamne
                                           Sa aduci cu tine
                                           Toti ingerii cantand
                                           Sa treaca pragul meu.
                               

                                      

IN ZIUA IN CARE M-AM IUBIT CU ADEVARAT

                                   In ziua in care m-am iubit  cu adevarat
                            (poem atribuit lui Charlie Chaplin)
      In  ziua in care m-am iubit cu adevarat,am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala nu erau nimic altceva  decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.
      Astazi stiu ca aceasta se numeste........
                                         Sunt eu insumi.
      In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari,am abandonat mega-proiectele de viitor.
       Astazi fac ceea ce este corect,ceea ce imi place si in ritmul meu.Astazi stiu ca aceasta se numeste.........
                                           Simplificare.
      In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa mai caut
 sa am intotdeauna dreptate si mi-am  dat seama de cat de multe ori m-am inselat.  Astazi am descoperit ca aceasta se numeste......
                                           Intelepciune.
        In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor.Astazi traiesc prezentul,acolo unde se petrece intreaga viata.Astazi traiesc clipa fiecarei zile.
         Si aceasta se numeste .......
                                            Plenitudine .
           In ziua in care m-am iubit cu adevarat,am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi.Dar daca o pun in slujba inimii mele,ea devine un aliat pretios.
       Si toate acestea inseamna..............
                               Sa stii sa traiesti cu adevarat  !

     
           "A te iubi pe tine insuti inseamna  inceputul unei iubiri
                             de o viata intreaga"
                                                               (Oscar Wilde)

........ganduri de la Mos Nicolae

                                             Spiridusii din poveste
                          au venit sa-mi dea de veste
                          ca am fost foarte cuminte !!!
     
                                              Sticla rece mă-nfioară,
                                              Chipul tău aprinde dorul,
                                              Vag întind o mână iară
                                              Ca să mângâi monitorul.
                                              Într-o lume virtuală,
                                              Eu alerg spre o nălucă;
                                              E o lume ireală -
                                              Dor de ea şi dor de ducă.
                                              Mi-s gelos pe sticla care
                                              Chipul tău îl ţine-n palme,
                                              Reţinându-mă-n uitare,
                                              Oferindu-mi clipe calme.
                                              Mă încearcă o dorinţă
                                              De iubire virtuală,
                                              Dar aş vrea a ta fiinţă
                                              Şi în lumea mea reală.
                                              Mă surprind visând în noapte
                                              Cu speranţa făptuirii 
                                              Şi aud sublime şoapte -
                                              Dedicaţii ale iubirii.         

                                       

                                  

                                   

                               

 

Despre mine....

                                            Intruparea visului !                                      

      
         Nu sunt aici pentru tine, nu sunt aici pentru cineva, sunt doar pentru mine, ma odihnesc in singuratatea mea…

Ma gandesc la ce a fost si nu inteleg de ce, privesc la cum sunt si nu inteleg cum, ma uit in viitor si vad cum as vrea sa fiu… doar ma uit…

                         Sunt aici, caci acolo unde as vrea sa fiu nu sunt…
                                                                                                            

Seara asta vom iesi prin vechea Timisoara.......

Legamant cu singuratatea.......

Poezie de toamna

AUTOR/ POET  DR. Eugen Teodorescu

Cateva crampeie din poezii  de toamna:( scrise la casa de la munte intr-o zi de toamna)

Ne-avand pe-altcineva:
Tot gandindu-ma la tine,
Stam de vorba la cafea,
Numai cu mine.
Langa mine un derdelus,
Toamna in multele secvente,
Unde curge un rau mic jucaus,
Iar eu fara griji, conveniente.
Un iz de frunza umeda,
Pe pamantul adormit,
Ce tristetea ne-o reda,
Semnul toamnei c-a venit..
Visez la cine si la ce vreau
Intr-o oaza de-armonie,
Savurez intr-un pahar ce-l beau,
Gandul ce-l port numai tie.

Ramas bun de la sediul meu de vara
De la mancarea buna de la tara
Ce-a fost ,tot nu mai vine
SALOM si numai bine.

poezie

Cu permisiunea poetului o poezie  ce pare scoasa din adancul sufletului meu:
           Autor/Poet-  dr.Teodorescu Eugen
                                   
 " Copilul din flori"         

El se naste dintr-o floare
Ce asteapta o albina,
Ce tanjeste dupa soare,
Primavara si lumina.
Este fiul ei si-al lui
Ce s-au cunoscut si s-au iubit
Au adus pe lume puiul cucului,
Si prin el s-au inplinit.
Din doua iubiri ce ard,
Din patimi si din fiori,
Impropriu e numit bastard,

Caci el e copil din flori

Nimic nu e mai presus
Dupa romanta de iubire,
Decat sa te nasti ca si Isus
S-aduci pe lume fericire.
El este ca si un ou,
Pus intr-un cuib strain,
Ramane ca un cadou, 
De care stim prea putin.

  

PS.Eu l-am botezat.....Speranta

            COPPELIA - PASAREA SPIN

                           

Vasile Voiculescu- poezie

                 

Amintirea

Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdele lungi ţin calea către soare...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.

Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală,

Picând domol în umbra liniştită...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală

În apa vremii veche şi clocită.
 

Din volumul "Pârgă", 1921                         

Vasile Voiculescu- poezie

                                                  

La poarta Paradisului Pierdut

Azi am trecut s-o văd, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzura uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce s-a-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neîndurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutură spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut.
 

Din volumul "Pârgă", 1921  

Cantec pentru dezbracare autor /poet Vasile Voiculescu

                                          Cati ingeri de matase ai in paza
                                          Cand zboara-n laturi fragedul lor stol ,
                                          ies sani si brate,raza dupa raza,
                                          Din visteria trupului domol ,
                                                       
                                           Mai lin ca astrii coapsele-mpacate
                                           Rotunde legi scriu,boiul cand ti-l culci,
                                           Cum vii din carne si eternitate
                                           Intreaga - miez de adevaruri dulci.


                                           Deschei o stea si norii despresoara
                                           Cerescul pantec,cald cu arcuiri ,
                                           Lactee cale a pulpelor coboara
                                           Spre zodiile gleznelor subtiri.

                                           Stihia-ti pura se arata :
                                           Cale nori si ingeri ,goala ti le rump,
                                           Lung sa-ti sarut si sa cuprind deodata
                                           Tot adevarul trupului tau scump






                            

Vasile Voiculescu ( n.27 noiembrie 1884 - d.26 aprilie 1963 )

                                    Un patriot,un poet,un martir...   


    Intr-un "top ten"al celor mai mari poeti interbelici,Vasile       Voiculescu   nu ar fi al zecelea...
       Doctor in medicina,a participat la Primul Razboi  Mondial,pe front. Pentru a ridica nivelul de cunostinte ale taranimii,a sustinut la radio zeci de conferinte pe teme morale,religioase,culturale si medicale. A scris ,la inceput,poezii cu teme ortodoxe,"gandiriste" ca volumul"poeme cu ingeri".
          Povestirile "fantastice" cu elemente para-normale,sunt chiar FANTASTICE. A scris teatru de calitate si in ultima parte a creatiei sale,cele 90 de poezii intitulate"Ultimele sonete inchipuite 
ale lui Shakespiare".
                                         Intre 1958-1962
a facut puscarie,alaturi de Dumitru Staniloaie si alti intelectuali patrioti.A murit curand dupa eliberare,ca urmare a bolilor contractate in detentie ,fiind ales, post mortem Membru al Academiei Romane.
        Poezia sa erotica,intocmai ca operele pictorilor sau ale sculptorilor,nu are nimic vulgar.
                 

Coppelia

CITAT

......Muzica este poate ultimul cuvant al artei,dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.

                          Heinrich Heine

VIDEO

Pasarea spin /Ennio Morricone

Exista o legenda despre o pasare care canta o singura data in viata,mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului.
Din momentul in care-si paraseste cuibul,cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pana nu-l afla.
Apoi canta printre ramurile salbatice,si,cand trebuie un sacrificiu pentru cineva drag,ea da totul din ea,si apoi sfarsita,se inalta intr-un ultim zbor,cel mai lung si mai ascutit.
Si,in extazul mortii,ea se inalta deasupra propriei agonii,scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei.
Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta.
Intraga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in Paradisul sau zambeste.
Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine,uneori,cu pretul unei dureri existentiale........
Ori cel putin asa spune legenda