Reteta pentru un an bun: 

* Se iau 12 luni si se curata foarte bine de
  amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, etc.

     * Se imparte fiecare luna in 28 – 31 zile, dupa
  caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an!

        * Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca si
  liniste, 2 parti veselie si umor. Se mai adauga 3
  linguri optimism, 1 lingurita toleranta, o priza de
  bun simt si … o picatura de
  speranta!

       * Peste aluat se toarna apoi dragoste din belsug!
  * Preparatul gata facut se impodobeste cu un
> > buchetel de mica atentie.
 

  * Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de
  ceai sau cafea, invioratoare si cu incredere
> > inepuizabila in Dumnezeu!

  * Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este
  gratuita si se transmite direct, de la om la om,
! insotita de urarea

  LA MULTI ANI CU SANATATE !

Doina sărbătorilor

 

de Ion Pribeagu (1887-1971)

 

                Foaie verde caltaboşi

                Mă, suntem nişte scârboşi

                Şi ingraţi şi păcătoşi,

                Mincinoşi nevoie mare,

                Ahtiaţi după mâncare,

                Gradomani şi sclifosiţi

                Şi grozav de ipocriţi.

                Mă, cu cât mai mult avem,

                Cu atât mai multe vrem.

 

                N-ai dat, mă, nici un pitac

                Unui cerşetor sărac,

                N-ai dat nici un singur ban

                Unui amărât sărman

                Şi cumva de ţi-a cerut

                Cineva vre-un împrumut,

                Te-ai jurat pe sfinţi, pe zei,

                Că n-ai 20 de lei

                Şi ca să-l convingi, parol,

                Ai scos buzunarul gol.

 

                De Crăciun, de revelion

                În bordei sau în salon

                N-a fost casă, mică, mare

                Să nu fie sărbătoare,

                N-a fost crâşmă, n-a fost han

                Fără jazz sau lăutar.

                Te-mpingeai ca şi un clown

                Nu găseai un singur scaun

                Nu găseai un singur loc

                Peste tot prăpăd şi foc

                Şi căldură şi necaz

                Şi ţopăituri şi jazz.

 

                Peste tot ţipa Pericle:

                - Să mai vie 10 sticle!

                Peste tot ţipa Vasile:

                - Să mai meargă 10 kile!

                Peste tot se bea cu sete

                Şi-şi vorbeau pe îndelete.

                - Grea e viaţa, măi băiete!

 

                Mă, şi s-au mâncat agale

                Milioane de sarmale,

                Mii de porci, mii de juncani,

                Şunci, răţuşte şi curcani

                Şi costiţe şi ficaţi,

                Mii de metri de cârnaţi

                Muşchi, momiţe şi fripturi,

                Fudulii şi garnituri,

                Mititei şi frigărele,

                Rotocoale de purcele

                Şi piftii şi picioruşe,

                Măruntăi de găinuşe,

                Pipote şi piept de pui,

                Târtiţe şi frigărui,

                Tuslamale şi cotlete

                Şi plăcinte cu bilete.

 

                Din Răcoasa în Săcele

                Dădea lumea din măsele

                Din Floreasca în Panduri

                Lepcăia lumea din guri

                Şi spunea muşcând din fleică:

                - Grea e sărăcia, neică!

 

                Şi s-au înghiţit, măi Nae,

                Vin din sute de butoaie

                Turburel şi Tămâioasă,

                Otonel, Vârtos şi Grasă

                Şi Fetească şi Cotnare

                Şi pelin din Dealu-Mare

                Şi cocktail-uri pe alese

                Numai chefuri, numai mese

                Vin în fiecare cană

                Şi-n clondir şi-n damingeană

                Şi şampanii şi sifoane

                Şi tartine şi jamboane.

                Dar pe-oricine apucai

                Se bocea şi te jelei:

                - Ce ne facem, măi bădie

                Cu atâta sărăcie?

 

                Nu găseau un scaun gol

                La Modern sau Metropol,

                Nici un scăunel măcar

                La Luxandra Alcazar,

                Pretutindeni numai flori,

                Cuconet şi pocnitori,

                Fleici, cointreau-uri şi şampanii

                Şi oftaturi şi jelanii

                Şi bociri din cale-afară:

                - Sărăcia ne omoară!

 

                Te uitai la ei, burtoşi,

                Lacomi şi libidinoşi,

                Parc-aveau în ei burete

                Şi cu ochii după fete,

                Cu neveste albe-roze

                Late ca nişte batoze,

                Şapte mii de kilograme

                Şi cu ochii după dame.

                Clămpăne şi gura-şi linge,

                Bea, săracul, bea de stinge

                Scrâşne dinţii ca o stâncă

                Şi mănâncă, şi mănâncă

                Şi se jură foc şi sânge

                Şi suspină şi se plânge

                Tuturor cu mare jale:

                - Criză mare! Nu-s parale!

 

                De-aia zic, bade Timofte

                Să le ia dracu’ de pofte

                Ori şi cât ai, nu-ţi ajunge

                Parcă cineva te-mpunge

                Ai nevastă dulce-nalt

                                        Ai parale mii de lei

                Da’ oricât ai, tot mai vrei

                Bei, plezneşti de lăcomie

                Şi te plângi de sărăcie

                Creşti în burţi ca o saltea

                                        Şi te plângi că-i viaţa grea!

                               PS. Nimic nou sub soare , noi am invatat sa ne multumim cu mult mai putin.


         
                       ADEVARATI  ARTISTI, ADEVARATI BARBATI, ADEVARATI 
                                                             ROMANI !